Enigmele deja vu sau amintirile despre viitor

17/02/2010 at 00:42 (Intamplari stranii si paranormale)

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Unele persoane ajung pana in punctul in care pot da detalii amanuntite despre locuri pe care le vad pentru prima oara ca si cum, intr-o experienta sau existenta anterioara, ar fi trait exact aceleasi senzatii, iar sentimentul de deja vu poate fi atat de intens incat apare tendinta de a fi asociat cu aspecte mistice ale vietii. Este deja celebru cazul lui Carl Gustav Jung, ilustrul psiholog elvetian si fondator al psihologiei analitice, cel care a descris un puternic sentiment de deja vu in momentul in care s-a aflat in fata unui tablou ce ilustra un medic. Senzatia de familiaritate a psihologului fata de pantofii si hainele personajului din tablou l-a determinat intr-un final pe acesta sa concluzioneze: persoana pictata era el insusi in timpul unei vieti anteriorare, explicatie cel putin ciudata, tinand cont ca este vorba de unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai secolului XX.

Ce este senzatia de deja vu?

Desi in prezent exista peste 40 de teorii care incearca sa explice bizarele feste ale mintii umane, oamenii de stiinta sunt inca rezervati asupra acestui delicat subiect. Primul care a analizat senzatiile de deja vu si cel care, de altfel, a impamantenit acest termen, a fost medicul francez Emil Boirac. In volumul sau intitulat “L’Avenir des Sciences Psychiques“, volum ce a fost publicat in anul 1876, omul de stiinta francez definea trei tipuri de deja vu: deja vecu – deja trait, deja senti – deja simtit si deja visite – deja vizitat. Ulterior, derivat din primele trei tipuri, a fost definit si sentimentul de deja entendu – deja auzit, precum si antonimul jamais vu – nemaivazut, senzatie opusa celei de deja vu, in care o persoana revenita intr-un loc familiar, spre exemplu, realizeaza ca nu mai recunoaste nimic.

Desi senzatiile de deja vu apar pe toata durata vietii, medicii au reusit sa identifice intervalele de varsta in care ele apar cel mai des, asta si ca o explicatie e existentei lor. Varstele critice sunt cele cuprinse in intervalul 15 – 19 ani si 35 – 40 de ani. Daca in cazul adolescentilor o posibila explicatie a aparitiei senzatiei de deja vu este data de reactia creierului in fata unor experiente noi si intense pe care subiectul nu le-a mai trait, in cazul persoanelor de varsta medie, vinovata de senzatiile misterioase ar fi criza varstei mijlocii, cea care incepe sa le joace feste subiectilor, dandu-le acestora false senzatii despre experiente care nu au avut loc.

Posibile explicatii ale sentimentului de deja vu

Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.

Ignorate o buna perioada de timp in mediile academice, datorita tot mai desei lor asocieri cu fenomene care ies din sfera stiintei (reincarnarile, fenomenele OZN sau parapsihologia), senzatiile de deja vu au reintrat de curand in atentia cercetatorilot dupa ce acestia au reusit sa aprofundeze studiul creierului uman.

Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale – imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte din studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil.

O alta teorie acceptata de catre oamenii de stiinta este cea a medicului olandez, Hermon Sno. Acesta sustine ca memoria se comporta asemenea unei holograme, creierul fiind capabil sa creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri sau senzatii. Conform cercetatorului olandez, senzatia de deja vu nu ar fi altceva decat reminiscente ale unor asemenea imagini holografice create de creierul nostru, imagini care, din stare latenta, revin la suprafata in momentul in care gasesc un corespondent in lumea reala.

Nu putea lipsi din aceasta lista psihiatrul american Robert Efron, cel care a dat nastere teoriei care ii poarta numele si care mai este cunoscuta si ca teoria procesarii duale. In urma studiilor efectuate pe pacientii din Spitalul de Veterani din Boston, Efron a concluzionat ca senzatia de deja vu isi are explicatia in procesele neurologice. Astfel, creierul care este asaltat zilnic de milioane de informatii poate sa nu se sincronizeze perfect atunci cand este vorba de asimilarea acestora. Medicul american a observat ca emisfera stanga a creierului este responsabila de sortarea si asimilarea informatiilor primite. De asemenea, omul de stiinta a sesizat faptul ca senzatiile pot fi percepute cu o anumita intarziere, fapt ce duce la inregistrarea acestora ca experiente trecute, in realitate ele nefiind mai vechi de cateva secunde.

Senzatia de deja vu si visele premonitorii

Una dintre cele mai aprigi dispute ale oamenilor de stiinta este cea legata de asocierea senzatiei de deja vu cu visele premonitorii. Omul de stiinta elvetian Arthur Funkhouser sustine ca visele pot fi cauza misterioaselor amintiri despre viitor. Desi nu exista o explicatie general acceptata a aparitiei unor asemenea vise, testele efectuate de savantul elvetian pe studentii de la Universitatea Oxford arata ca un procent de aproape 13 % dintre persoane au intr-adevar vise premonitorii. Un studiu realizat in 1988 de un psihiatru american, Dr. Nancy Sodow, confirma teoria lui Arthur Funkhouser, desi procentul indicat de aceasta din urma nu este mai mare de 10%.

Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasle senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel.

BIZZARE FACTS

  • Desi nu este considerat drept un sentiment de deja vu, senzatia pe care au pilotii in timpul zborurilor cu avioane supersonice este similara cu cea pe care copiii o au in visele lor. Visele in care este retraita senzatia de zbor apar numai in timpul copilariei si dispar odata cu varsta adolescentei. Cu toate acestea, exista un procent, desi extrem de mic, al persoanelor care au declarat ca viseaza ca zboara chiar si la maturitate.
  • Multi dintre cei care au experimentat senzatia de deja vu, sustin ca aceasta apare in urma rapirilor extraterestre si ca urmare a reprimarii memoriei de catre potentialele fiinte din spatiul extraterestru. Sedintele de hipnoza nu au adus nici un rezultat plauzibil, atata vreme cat unele concluzii par sa sustina asemenea declaratii hazardate.
  • Desi o senzatie de deja vu nu dureaza mai mult de 30 de secunde, exista persoane pentru care un astfel de sentiment dureaza mult mai mult, fara a fi asociat cu vreo boala psihica. Este celebru cazul unui inginer britanic pensionat care s-a plans in repetate randuri familiei de prezenta unor indelungate senzatii de deja vu. Sfatuit de membrii familiei sa viziteze o clinica de psihologie, acesta a raspuns resemnat: „Nu are nici un rost. Stiu deja cum va fi”. Cazul a fost studiat de Dr. Chris Moulin, pisholog in cadrul Universitatii din Leeds. Cercetatorul a declarat ca a fost socat in momentul in care, intalnindu-l pe britanicul in cauza, acesta i-a descris in detaliu parintii pe care nu exista nicio posibilitate sa ii fi intalnit vreodata.

Sursa: Descopera.ro

Permalink Scrie un comentariu

Top 10 fotografii paranormale

17/02/2010 at 00:34 (Intamplari stranii si paranormale) (, , , , )

Fotografiile pe care vi le prezentam mai jos au fost realizate atat de pasionati, cat si de (fosti) sceptici. De cateva decenii, ele circula in randul colectionarilor si a iubitorilor fenomenelor paranormale ca un bun pretios, precum moastele sfintilor.La fel precum se intampla in religii, se pare ca si in paranormal exista un “talent” – poate cel de-al saselea simt – de a percepe extrasenzorialul. Acest talent a fost oferit aleatoriu, in randul celor alesi intrand minti sclipitoare alaturi de analfabeti, oameni bine intentionati si raufacatori. Tocmai de aceea, in lipsa unei cercetari serioase de care parapsihologia inca nu s-a achitat, este greu sa separam sarlatanii si falsificatorii de cei care au avut / vazut (sau cred ca au avut / vazut) o manifestare suprasensibila autentica. Asadar, o doza minima de agnosticism este sanatoasa pentru ceea ce urmeaza.

10. Madonna de la Bachelors Grove

Aceasta fotografie a fost realizata in cadrul unui studiu efectuat de catre “Ghost Research Society”, in 1991, la cimitirul Bachelors Grove din apropierea orasului american Chicago. Dupa cum ii spune numele, “Ghost Research Society” este o organizatie care se ocupa de studierea fantomelor. Formata dintr-un grup larg de entuziasti, din 1977 “Ghost Research” monitorizeaza toate povestile cu fantome de pe cuprinsul Statelor Unite.

Cimitirul Bachelors Grove exista inca din 1820 si are reputatia de a fi unul dintre cele mai bantuite locuri din America, de-a lungul vremii inregistrandu-se numeroase marturii cum ca aici au fost vazute fantomele unor calugari si a mai multor femei. “Ghost Research” a organizat o “vanatoare de fantome” aici si a “prins-o” pe aparatul de filmat pe femeia din fotografie. Imbracata dupa moda anilor ’60, aceasta sedea pe o banca de piatra in fata unui stravechi mormant al unei familii de emigranti din secolul XIX.

9. Marinarii sidefii de pe S.S. Watertown

Spre sfarsitul anului 1924, petrolierul S.S. Watertown naviga dinspre California spre New Orleans pe Canalul Panama. La 4 decembrie, a avut loc la bord un accident tragic – doi membri ai echipajului, James Courtney si Michael Meehan, curatau un cargou gol; au fost surprinsi de o scurgere de gaze si au murit pe loc. Potrivit obiceiului marinaresc din acele vremuri, au fost “ingropati” in mare. Incepand cu chiar a doua zi, mai multi membri ai echipajului au inceput, terifiati, sa le vada chipurile pe punte si in apa, fenomen care a durat vreme de doua saptamani.

Ajunsi la destinatie, capitanul Keith Tracy a raportat incidentul companiei din New Orleans. Oficialii acesteia i-au dat un aparat de fotografiat si i-au sugerat sa imortalizeze chipurile mortilor, daca acestea aveau sa se arate din nou. In drum inapoi spre San Francisco, capitanul Tracy a revazut bizarele aparitii si le-a facut 6 fotografii, apoi a inchis aparatul fotografic in seiful din biroul sau. Cand a sosit in primul port, capitanul a developat filmul – 5 fotografii au iesit complet negre, una singura a surprins insa fetele transparent-luminescente ale celor doi morti. Aceasta.

8. Fetita din flacari

Pe 19 noiembrie 1995, cand primaria oraselului Wem din Shopshire, Marea Britanie, a luat foc, o multime de gura-casca s-a strans in jurul vechii cladiri, construita in 1905, pentru a privi spectacolul flacarilor, pe masura ce acestea consumau constructia. Un englez care locuia chiar in casa de alaturi, Tony O’Rahilly, s-a gandit sa faca niste poze evenimentului, folosind un aparat cu lentila de 200 mm. Dupa ce a developat fotografiile, O’Rahilly a observat, stupefiat, ca intr-una dintre acestea aparea o fetita transparenta care privea calm, pe geam, la lume, in vreme ce flacarile mistuiau in jurul ei. Din investigatiile politiei si ale pompierilor, niciun copil nu se afla in Wem Town Hall, in momentul izbucnirii incendiului; de asemenea, desi au fost morti, niciun cadavru infantil nu a fost descoperit.

Intrigat, O’Rahilly a trimis fotografia la “Asociatia pentru Studii Stiintifice asupra Fenomenelor Anormale“, o organizatie care verifica autenticitatea fenomenelor paranormale de pe teritoriul Regatului Unit. Asociatia a cerut ajutorul lui Vernon Harrison, un expert fotografic, fost presedinte al prestigioasei Royal Photographic Society, care a examinat cu atentie atat fotografia, cat si negativul original si a certificat faptul ca acestea sunt autentice. Cine este, insa, misterioasa fetita? Pasionatii de paranormal au descoperit ca in 1677, o fetita pe nume Jane Churm, ar fi dat foc cu o lumanare, accidental, casei in care se afla. Incendiul a luat-o pe copila si a mistuit aproape intregul orasel. De atunci, de-a lungul timpului, spiritul lui Jane ar fi aparut la mai multe incendii care au avut loc in Wem.

7. Calugarul de pe Scara Lalelei

Reverendul Ralph Hardy, un cleric pensionar din oraselul englezesc White Rock, a facut aceasta fotografie in 1966, intentionand doar sa surprinda eleganta scara spiralata (cunoscuta si drept “Scara Lalelei”) a sectiunii Queen’s House din Muzeul National Maritim, situat la Greenwich. Dupa ce a developat fotografia, Hardy a observat uimit ca pe scari se intrezareste spectrul unei siluete invesmantate precum un calugar.

Cativa experti foto de la Kodak au examinat negativul si au declarat ca acesta fotografie este autentica. Queen’s House (Casa Reginei) are peste 400 de ani si este un faimos loc bantuit din Anglia, numerosi martori afirmand ca au avut experiente poltergeist, au auzit sunete ciudate sau au vazut fantome aici.


6. Cine este in spatele bunicii?

Carmen Russel, bunica Denisei Russel, o new-yorkeza, a trait pana la varsta de 94 de ani, cand din pricina Alzheimerului si a batranetii, a fost internata intr-un centru de ingrijire si tratament. In primul weekend liber, pe 17 august 1997, Denisa a venit in vizita la ruda sa si a realizat mai multe fotografii. O saptamana mai tarziu, bunica a murit.

In anul 2000, in preajma Craciunului, cand facea ordine prin casa, Denisa Russel a (re)descoperit pozele cu batrana si, privindu-le, a ramas stupefiata. Intr-una dintre acestea – cea de mai jos – in spatele batranei se vede foarte clar silueta unui barbat. Acesta este Dan Russel, sotul lui Carmen si bunicul Denisei. Singura problema este aceea ca barbatul murise cu 13 ani inainte de a fi facuta fotografia, decedand in urma unui atac de cord pe 14 august 1984.

5. Cu moarta in masina

In 1959, Mable Chinnery s-a dus la cimitir impreuna cu sotul ei pentru a vizita mormantul mamei sale. Pentru ca urma sa se mute din oraselul american Forbs, pe coasta cealalta a SUA, la Seattle si nu stia cand si daca se va mai intoarce vreodata la cimitir, doamna Chinnery a facut o serie de fotografii la mormant. Cand au plecat de la cimitir, Mable si-a dat seama ca mai are o singura pozitie pe filmul fotografic si s-a gandit sa-si fotografieze sotul la volan.

Cei doi s-au mutat peste cateva zile la Seattle, iar femeia a developat fotografiile. In ultima poza, in masina, in spatele sotului se poate observa foarte clar silueta translucida a unei femei batrane cu ochelari… nimeni alta decat mama moarta in urma cu zeci de ani.

4. Ultima fotografie a lui Freddy Jackson

Fotografia de mai jos a fost realizata in 1919 si publicata in 1975, intr-un volum de memorii al lui Sir Victor Goddard, un ofiter in rezerva al Fortelor Aeriene Regale din Marea Britanie. In fotografie este un portret de grup cu escadronul lui Goddard care a avut baza la HMS Daedalus si a luptat in primul Razboi Mondial. Intrigant in acest portret este chipul fantomatic care se observa in spatele lui Goddard. Atat ofiterul, cat si pilotii sai, au identificat imediat barbatul care apare in poza – el este Freddy Jackson, un mecanic care lucra la baza Daedalus si care fusese sfartecat, intr-un cumplit accident, de elicea unui avion… cu doua zile inainte de realizarea fotografiei.

Goddard isi aminteste ca Freddy a fost inmormantat chiar in ziua in care a fost facuta poza. Daca ar fi trait, ar fi aparut cu siguranta in imagine, pentru ca Goddard a dorit atunci sa-si fotografieze tot escadronul; urmau sa plece pe front si nu se stia cine si daca se vor mai intoarce. Se pare ca spiritul lui Freddy a tinut cont de dorinta superiorului sau.

3. Fantoma de la biserica

In 1963, in momentul in care si-a luat in primire parohia din oraselul Newby situat in regiunea North Yorkshire din Anglia, parintele K.F. Lord a facut cateva fotografii cu biserica pentru a le trimite fratelui sau. Printre altele, a pozat si altarul. Nu mica i-a fost surprinderea cand a developat fotografiile, iar in cea cu altarul a descoperit o silueta sinistra care aduce cu reprezentarea Mortii cu Coasa. Spectrul din biserica a devenit celebru in randul pasionatilor de fenomene paranormale, dar nu putini au fost cei care au declarat ca poza este cel putin controversata pentru simplul motiv ca este prea clara. Figura inspaimantatoare si modul in care priveste direct spre camera tradeaza faptul ca aceasta parca “sta la poza” – imaginea nefiind, in acest caz, decat o dubla expunere foarte inteligent realizata.

Cu toate acestea, parintele Lord a declarat ca nu se pricepe la astfel de tehnici fotografice si a trimis fotografia si negativul mai multor experti foto al caror verdict a fost unanim: imaginea nu este rezultatul unei duble expuneri. Lord a marturisit ca in momentul in care a realizat fotografia nu a vazut absolut nimic in afara de altar; cei care au analizat imaginea, comparand proportiile au ajuns la o concluzie infricosatoare: aratarea sinistra avea nici mai mult, nici mai putin de 2,7 metri. Biserica din Newby a fost construita in 1870 si, din cate se stie, nu are o istorie bantuita de fantome, poltergeist sau alte fenomene inexplicabile.


2. Moroiul de la Hampton Court

Cazul de la domeniul Hampton Court, de langa Londra, unul dintre locurile preferate de organizat banchete si petreceri ale regelui Henric al VIII-lea (1491-1547) este extrem de recent, datand din decembrie 2003, si a inflacarat sute de mii de pasionati ai paranormalului, intrucat tehnic este vorba despre o fotografie, dar practic avem o intreaga inregistrare video, de aproximativ 1 minut. In prezent, domeniul de la Hampton Court se afla in patrimoniul muzeal britanic, avand ore stricte de vizita. La ora la care s-a realizat inregistrarea, aceste ore se terminasera, iar in sectiunea filmata nu ar mai fi trebuit sa se afle nimeni. Paznicii au auzit la un momentdat niste zgomote puternice, ca si cum cineva ar fi trantit o usa de pereti. Au plecat spre sursa zgomotului, au investigat locul, dar nu au descoperit nimic. Era gol.

Curiosi, au luat inregistrarea video a camerei de securitate (setata sa faca filme alcatuite din poze trase odata la o secunda, ori de cate ori senzorul de miscare se pune in functiune). Astfel, au descoperit cu multa stupefactie o iazma transparenta imbracata intr-un costum de epoca care tranteste de cateva ori o usa. Au cercetat din nou domeniul, dar nu au descoperit nimic nou. Despre fantoma de la Hampton Court exista legende de sute de ani, dar nimeni nu mai reusise sa o fotografieze pana acum.

1. Doamna de la Raynham Hall

Este probabil cea mai faimoasa fotografie paranormala din cate au fost facute vreodata. Castelul Raynham Hall din Marea Britanie avea o reputatie legendara de loc bantuit de catre fantoma lui Lady Dorothy Townshend, o femeie care a murit aici in 1726. Fantoma fusese vazuta, de-a lungul timpului, de zeci de martori. In 1936, un reporter si un fotograf de la revista Country Life au fost trimisi aici pentru a realiza un reportaj despre castel. In timp ce se aflau in cladire, au dat nas in nas chiar cu fantoma. Fotograful a avut prezenta de spirit si a reusit sa o imortalizeze chiar inainte ca aceasta sa dispara.

Raynham Hall se afla in Norfolk si a fost vreme de 300 de ani resedinta familiei nobiliare Townshend, cel mai faimos locatar al sau fiind Vicontele Charles al II-lea, liderul Casei Lorzilor din Regatul Unit. In 1713, un lord descendent al acestuia a luat-o de sotie pe Dorothy, cea mai frumoasa fata a familiei aristocrate Walpole. Insa, in regiune exista un Casanova notoriu, Lordul Wharton despre care un document al vremii scrie ca “era atat de infam incat nicio tanara doamna nu putea sta sub acelasi acoperis cu el mai mult de patru si douazeci (sic!) de ore fara a-si pata reputatia”. Se pare ca frumoasa Dorothy Townshend nu a rezistat farmecelor, devenind amanta lui Wharton.

A murit de tanara, la nici 30 de ani, fiind inmormantata de catre sotul ei in 1726, insa legendele spun ca nu boala ar fi rapus-o si ca, de fapt, nici nu ar fi murit atunci, Lordul Townshend organizand un simulacru de inmormantare cu sicriul inchis. Lordul ar fi aflat de infidelitatea sotiei si ar fi inchis-o in beciurile castelului, de unde nu i-a mai dat drumul niciodata. Motiv pentru care, pana in ziua de astazi, fantoma lui Dorothy ar mai bantui neimpacata domeniul de la Norfolk.

La vremea cand revista Country Life a publicat fotografia, s-a starnit multa rumoare in presa vremii, cazul lui Dorothy ajungand sa fie cunoscut pe intreg mapamondul. Cert este ca de atunci fantoma nu s-a mai aratat. Si chiar daca aceasta este cea mai faimoasa fotografie a unei fantome realizata vreodata, expertii foto sunt impartiti atunci cand vine vorba de autenticitatea ei. O parte a acestor experti cred ca avem de-a face cu un fals, un compozit intre o fotografie a scarilor de la Raynham Hall si una a unei statui cu Fecioara Maria care poate fi gasita in orice biserica catolica. Cu toate acestea, trebuie sa luam in calcul si faptul ca desi tehnica prin care se poate face un astfel de colaj este banala astazi, in 1936 nu exista software de prelucrare a imaginilor, iar asemenea colaje cu efect de transparenta ar fi necesitat luni bune de munca in laboratorul foto, fara a avea rezultatul garantat.

Bonus:

Sursa: Descopera.ro

Permalink Un comentariu

Trecere intre doua lumi la Piatra Craiului

18/01/2010 at 03:47 (Intamplari stranii si paranormale) (, , , , , )

Locatia: Masivul Piatra Craiului

Pentru cei mai multi, masivul Piatra Craiului este doar o pista de incercare a curajului, a aptitudinilor de alpinist si nu in ultimul rand al simtului de orientare. Lipsa cabanelor si a adaposturilor (care sunt putine) ii descurajeaza pe cei mai multI sa se aventureze pe traseele din Piatra Craiului. Poate ca acesta este motivul pentru care zona a ramas inca necalcata de “pantofari”, asa cum sunt numitI cu dispret totI cei care merg la munte ca sa bea si sa se distreze si nicidecum pentru a intra in comuniune cu natura. Iar asta este bine, Piatra Craiului ramanind in continuare o zona destul de salbateca, amintind de muntii de odinioara care nu puteau fi strabatutI din cauza copacilor si a fiarelor salbatice care domneau pe aici.

Povestea uimitoare am aflat-o de la un localnic din Zarnesti si ne-am putut convige cu ochii nostri ca este reala. Cei care ajung la Plaiul Foii pot gasi cu usurinta cararea care te duce direct pe munte, spre Varful . Cu vreo jumatate de ora inainte de varf, ascunsa de privirile turistilor, se gaseste poate cea mai ciudata grota din Romania. Se ajunge la ea doar parasind traseul marcat si ocolind mai bine de vreo 200 de metri versantul. Apoi se coboara o stinca abrupta, inalta de vreo 30 de metri. La poalele acestei stinci se gaseste grota ciudata. Unii spun ca ar fi vorba de o pestera in toata puterea cuvantului, altii spun ca e doar o grota ceva mai mare. Nimeni insa nu a patruns dincolo de intrare.

Nu ca nu ar fi vrut ci pentru ca nu se poate. Intrarea in grota este strajuita de un bloc de granit in care apa sau altceva a sapat ferestre inalte dar inguste. Ferestrele au intre 10-15 cm grosime si sunt suficient de distantate pentru ca nimeni sa nu se incumete, cu un tirnacop, sa le distanteze. Doar cei care van cu lanterne puternice pot zari dincolo de pragul grotei. Iar ceea ce se vede, e fascinant. Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capatul ei, pe un fel de piedestal necioplit, se poate vedea o statuie de vreo doi metri si ceva inaltime. Chipul nu se poate vedea foarte bine, pentru ca este intors catre ceea ce pare a fi fundul grotei, dar se poate vedea aproape perfect ca poarta itari iar in mana are un fel de sabie curbata. In primul moment esti tentat sa spui ca ai de-a face cu o grota a vechilor daci, dar apare intrebarea fireasca: cum a ajuns statuia inauntru? Cine a facut-o si pe cine reprezinta? In Zarnesti sunt doua legende care incearca sa raspunda la intrebare.

Una este varianta cea mai raspindita, anume ca este statuia unui stapanitor al muntilor din primele secole de dupa Hristos. Alta am aflat-o de la domnul Marian Udrea, profesor pensionar, care a cules-o in tineretea sa de la un batran al satului. “Batranul cela stia povestea din tata in fiu si chiar daca nu o crede nimenea, eu o transmit mai departe, asa cum am aflat-o. Se zice ca barbatul din grota ar fi marele zeu dac Gebeleizis. S-a retras in aceasta grota unde era ultimul altar inchinat lui.

A zidit singur gura grotei si apoi s-a transformat in statuie, promitind ca va reveni candva la viata. SI acum sa va spun ceva si mai straniu: Stinca aia e cunoscuta de multI ani de oamenii din zona, dar nimeni nu a vazut grota pana acum vreo sase ani. Din cauza asta oamenii se tem si unii spun ca e semn ca vechiul zeu s-ar trezi la viata”. Unii sustin ca in preajma stancii li se intampla tot felul de lucruri ciudate. Gheorghe Turdeanu povesteste:

“Eram cu un prieten din Brasov si mersesem special sa-I arat grota. De cum am inceput coborirea pe fringhie, am avut impresia ca nu suntem singuri. La un moment dat am auzit glasuri si am crezut ca sunt turisti prin zona, dar nu am intalnit pe nimeni. In clipa in care prietenul meu, care venise cu camera video, a incercat sa filmeze, am auzit din interior un ras inspaimintator. Camera a pornit de una singura si nu am mai reusit sa o oprim decat dupa ce am plecat de acolo. SI pentru ca ciudatenia sa fie si mai mare, desi camera a fost pornita, nu a inregistrat absolut nimic! Ca sa nu mai spun ca timp de cateva saptamani am visat risul acela sinistru si ma trezeam din som leorca de transpiratie. Nu stiu ce o fi sau n-o fi acolo, dar lucru curat nu e”.

Grota nu are nume si nimeni nu se incumeta sa ii dea vreunul… Dar grota este doar una dintre cele trei ciudatenii din Piatra Craiului. Celelalte doua zone sunt situate nu departe de primul. Ambele sfideaza logica, iar simpla lor existenta te face sa-tI pui intrebari. Prima ciudatenie este o alta stinca, numita La Vanturi. Nu pentru ca acolo ar bate altfel vantul ci pentru ca ceea ce se intampla este contrar tuturor legilor firii. In orice moment al zilei, daca lasi o bucata de hirtie sa cada de pe stinca, aceasta se va… inalta.

Nu un metru sau doi, ci pana cand dispare din fata ochilor. Fenomenul nu este unic. In China mai exista un astfel de loc, pe varful Huashan, terasa Jue Wian Tai (Intalnirea nemuritorilor, n. a.). In vremurile de demult, oamenii mergeau pe acea terasa si isi scriau dorintele pe hirtie, apoi trimiteau hirtia catre zeii nemuritori, pentru a li se implini dorintele. La noi lucrurile stau ceva mai simplu si cu toate ca nimeni nu trimite mesaje zeilor, oamenii au venerat dintotdeauna locul, considerandu-l ca fiind sfint. “Cand eram mici veneam aici si inaltam avioane de hirtie. Nu zmeie, ca altii, ci avioane. Era o senzatie fantastica sa vezi cum avionul construit de tine se inalta si o lua in sus si nu in jos ca la altii. Era ceva deosebit”, ne spune Marian Toader, in varsta de 45 de ani.

Doar ca, prin anii `90, un indraznet a vrut sa sara cu parasuta de pe stinca. “Era convans ca vantul il va ridica si nu va avea nici un fel de probleme. In plus, era curios pana unde il va inalta. Din pacate, ceva sau cineva a tinut parasuta inchisa. Poate chiar el, ametit de indrazneala proprie, a uitat sa actioneze minerul sau chiar a lesinat in timpul saltului, din cauza stresului prea mare. Ideea e ca parasuta s-a deschis la cativa metri de pamant iar el s-a zdrobit pur si simplu de stinci. Au pus oamenii o cruce acolo, dar nimeni nu a mai incercat a doua oara. S-a spus ca muntele l-a pedepsit pe cel care l-a sfidat si a incercat sa-I descopere tainele, dar eu cred ca altcineva a fost, din interiorul muntelui”, ne spune tot domnul Udrea, neavand curaj sa rosteasca numele “vinovatului”.

Sursa: Razboiul Nevazut

Permalink Scrie un comentariu

Casa fulgerelor

18/01/2010 at 03:38 (Intamplari stranii si paranormale) (, , , , )

Locatia: Salistea Sadului,Sibiu

La nici 7 km de Sadu, in plana Marginime a Sibiului, un mic catun ne face sa insemnam locul pe harta fenomenelor paranormale. Acolo, la Salistea Sadului, un deal poarta in sine, deopotriva istoria veche si blestemul oamenilor din zona.

“Le-o crapat burta in ele si le-o ars maruntaiele”

De cativa ani de zile, o familie din Salistea Sadului traieste o adevarata tragedie care a culmanat, in urma cu trei luni, cu disparitia celui mai tinar membru al sau. Totul a inceput in urma cu sase ani, cand casa a devenit tinta predilecta a fulgerelor. De atunci cateva zeci de fulgere au lovit locuinta… Nimeni nu poate intelege de ce, pentru ca imobilul are doua paratraznete ridicate mult deasupra locuintei, tocmai pentru a o feri de astfel de evenimente neplacute. Vecinii insa spun ca motivul ar fi altul.

Ei sustin ca, pe la mijlocul anilor 1800, in locul unde se gaseste casa familiei Scheuleac s-ar fi aflat casa unei vrajitoare care-I teroriza pe oameni. In cele din urma, acestia si-au luat inima in dintI si ar fi mers la mastera acasa unde au crucificat-o si au dat-o prada focului, cu tot cu casa. Chiar inainte de moarte, vrajitoarea i-ar fi blestemat pe ucigasii saI si ar fi blestemat locul unde mortii sale. De atunci locul a fost ocolit de localnici, iar cei care s-au incumetat a trece, macar si prin zona, au platat greu indrazneala lor: au murit lovitI de fulgere.

“De cei mortI sus pe deal nu cutezau multI sa se apropie. Numai ocnasii erau adusi sa-I ridice si sa-I ingroape de cealalta parte a dealului, in padurea aia de colo, fara slujbe sau cele cuviincioase. Nici pe cruce nu le puneau numele, ca se spunea ca-n felul acesta le elibereaza sufletele lovite de blestem”, spune doamna Maria Calota, de 52 de ani, casnica. Tot de la dumneaei aflam ca familia Scheuleac este singura care a cutezat sa sfideze traditiile si sa-si ridice casa tocmai pe locul blestemat. “Nimenea nu stie nimic de ei, de unde van sau ce fac. Ne-am trezit cu ei ca aveau acte pe pamantul acela si au ridicat acolo casa, ca sa tulbure spiritul vrajitoarei sa ne faca noua rau”. Pentru ca asta cred oamenii, ca de cand s-a construit casa de pe deal, vrajitoarea s-a trezit din lumea de dincolo le tulbura viata. TotI stiu ca “atunci cand fulgera pe deal, se vor petrece lucruri rele in sat”.

“Putini sunt, maica, care sa nu le fi omorit Satana vreun animal sau sa nu le fi dat foc la casa sau la grajduri sau sa le fi rascolit ograzile si ogoarele”, ne spune tanti Ileana a lui Patru, femeie la 80 si de ani. “Barbata-miu a fost din neamul ala, al vrajitoarei. Nu-tI spun ca si mie mi-a traznit doua vaci, in grajd. Casa a ramas intreaga, da` la vacile alea le-o crapat burta in ele si le-o ars maruntaiele, ca n-am mai avut nimic alege de pe urma lor”. SI tot ea ne spune ca intr-o noapte, dupa ce mai bine de doua zile a fulgerat pe casa din deal, oamenii au gasit mai multe gropi din cimitir rascolite si cu oasele imprastiate. “Eu la omul meu nu i-am mai gasit teasta si mana dreapta, arza-l-ar focu` pe ala de le-o luat”, blesteama batrana. Pentru ca in zona se spune ca cel care are mana dreapta si capul unui mort poate stapani sufletul mortului. Sunt credinte vechi, din timpuri demult apuse, pierdute sau pe cale de a se pierde in negura uitarii.

Lasa copilu` in pace ca nu-I de tine”

Am reusit sa stam de vorba si cu cei din familia Scheuleac. Oamenii sustin ca, dincolo de parerile satenilor, nu practica nici o forma de vrajitorie. “Nu stiu nici macar sa-I descant pe aia mici”, ne spune bunica familiei.

“Anu` trecut au zacut cu fierbinteala 10 zile. Ce le dadeam, pastile si injectii, de nici unele nu-si faceau rostul. SI mi se rupea inima cand ii vedeam ca aiureaza si nu puteam sa fac nimica. Ca m-am dus la biserica si m-am juruit la icoane ca daca-l scapa Dumnezeu, plec eu inaintea lor”, spune femeia cu obida. “Iar aia din sat spun tot felul de vorbe fara rost despre noi. Avem cele mai sanatoase vite si ogoarele noastre sunt mai manoase ca ale lor, macar ca ei le uda si noi nu facem nimica decat ce ne ajuta Cel de Sus. Ca de aia ne-au iesit vorbe de vrajitorie, dar noi suntem cu totii credinciosi si ne inchinam Sfintei noastre Treimi, asa sa ne ajute!”

Cand ii intrebam de unde van si de ce au ales tocmai acest loc, ezita cateva momente. Ne spune ca locul le-a apartinut din batrani si ca au avut acte pe el din vechime. Recunosc ca se trag din femeia arsa, dar spun ca vana a fost a satenilor.

“Buna noastra, saraca, vandeca si ea cu ierburi si cu ce mai stia. Dar oamenii i-au zis vrajitoare si au omorit-o. Eu nu-I judec, ca numai Dumnezeu e Judecator, dar satul tot si urmasii lor, pana la a douasprezecea spita, poarta pe umeri moartea ei. Am venit aici sa ne facem un rost, ca la oras nu mai aveam de lucru si era pacat de copii”, incheie femeia. Apoi ne povesteste, plingind, cum, in urma cu doar trei ani, a pierdut pe unul din nepotI, cel mai mare. “Mircea il chema, ca-I puseseram nume de voievod mare. A disparut dintr-o data de acasa, fara sa spuna cuiva ceva si fara sa lase vreo urma.“

Se trezea noapte urlind si strigind ca a vazut-o si ca vane dupa el. Nu a vrut sa ne spuna pe cine a vazut, ca se temea, dar l-am descusut noi si ne-am dat seama ca vorbea de spiritul vrajitoarei. Apoi erau zile cand venea la mine, ma lua in brate si ma intreba: <Bunica, ce vrea de la mine?! De ce nu ma lasa in pace?! Am vazut-o in gradina si in pivnita. Mi-e frica, bunica. Are o privire rea>. Intr-o dimineata, cand ne-am trezit, l-am vazut in mijlocul bataturii, cu un cutit in mana. L-am strigat cu totii dar parea ca nu ne aude. Numai ce a intors fata spre noi si ne-am speriat: avea privirea ratacita, ca si cum nu ar fi fost a lui. Atunci s-a repezit ma-sa la el, l-a scuturat si i-a zis: <lasa copilu` in pace ca nu-I de tine>; si a cazut Mircea in batatura si nu s-a mai putut misca pana seara. L-a dus taica-sau in brate pana la pat. Seara nu-si amintea nimic. L-am dus la doctori, dar totI spuneau ca e lunatic si ca n-au ce sa-I faca”.

“Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”

La cateva sate de acolo, locuia o femeie mai in varsta, despre care se spunea c-ar sti sa dezlege farmecele si facaturile. Au chemat-o oamenii sa le dezlege farmecele din casa.

“A venit pana la poarta, dar nu a cutezat sa intre. A inceput sa tremure si ne-a zis cu vocea aproape stinsa, ca daca vrem sa traim cu totii, sa plecam fara sa ne uitam in urma, ca locul este blestemat. Atat a spus si a luat-o la fuga. Dar n-a mai ajuns acaa. Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata iar trupul ii mirosea a putregai”, spune tatal copilului disparut.

Numai ca dupa ce incropisera o gospodarie si cheltuisera tot ce aveau, oamenilor nu le-a venit sa plece atat de usor. Au chemat un preot sa faca sfestanie si sa alunge demonii din casa.

“Nu ajunsese parintele la poarta, cand a inceput din senin sa tune si sa fulgere. Iar cand a dat parintele cu aghiazma peste icoana din odaie, au pleznit geamurile de la camera de zi si de la odaie, de s-a speriat si sfintia sa”, a continuat domnul Victor. SI ca un fel de prevestire a ceea ce avea sa se intample, in noaptea urmatoare le-a disparut cainele, un dulau negru ca smoala si imens, pe care-l luasera de la o stina unde statea mai mult nemancat.

Toata noaptea si toata ziua urmatoare au fost fulgere. Ba inca in sat s-au aprins cateva grajduri si-au murit animale. Iar in ziua urmatoare, Lupul disparuse.

“Nu l-am mai gasit oricit l-am cautat. Numai Mircea nu a putut sa inchida ochii in noaptea ceea. Spunea ca o vede… si ca-I furioasa si ne va pedepsi pentru ce am cutezat sa facem. Dar noi spuneam ca-s cuvante fara noima ale unui copil si n-am luat seama la ele”, spune domnul Victor.

Apoi, la cateva luni dupa seara respectiva, baietelul s-a dus iar la bunica sa.

“Spunea ca vrea sa-si ia la revedere de la mine, ca simte ca o sa I se intample ceva rau in zilele urmatoare. Zicea: <Bunica, eu nu mai pot. Ma chinuie in fiecare seara. Imi spune sa-I deschid usa ca oricum ea are sa vana si atunci n-o sa ma ierte. Dar ce usa sa-I deschid bunica?>. Apoi ma stringea in brate si zicea: <Bunica, eu sunt nebun? O sa inebunesc? Sa nu ma lasi sa inebunesc, bunica>, spune batrana doamna si lacrimi ii curg siroaie pe fata. “Intr-o dimineata nu l-am mai gasit. A disparut si el la fel ca Lupul, de-ar avea Dumnezeu grija de sufletul lui.
Paratraznete umane

Dar ciudateniile nu se opresc aici. Desi fulgerele lovesc deseori casa si tot ce e in preajma ei, nici unul nu a afectat serios pe vreunul din membrii familiei Scheuleac. In schimb, cei care se gaseau, dintr-un motiv sau altul, in vizita, au avut probleme serioase de sanatate. Acesta este si motivul pentru care nimeni nu mai calca pragul casei familiei, iar imobilul si-a capatat, pe drept cuvant, denumirea de “casa blestemata din varful dealului” sau chiar “casa fulgerelor”.

Domnul Victor Rares, specialist in studierea fulgerelor si a fulgerelor globulare sustine ca exista persoane care, desi lovite de fulgere, nu patesc nimic sau aproape nimic. Domnia sa nu poate explica fenomenul, dar il pune pe seama capriciilor naturii.

“Este la fel ca si flacara care coboara la mormintul Mintuitorului si care nu-I arde pe cei care o ating. Brobabil ca in zona in care loveste fulgerul – casa de care spuneatI – exista un anumit magnetism sau chiar o anumita incarcatura energetica ce are puterea de a izola efectul de fulger. Ca sa fiu mai pe intelesul tuturor, e ca si cand doi magnetI, pusi fata-n fata pe acelasi pol, se resping. In acest caz, se neutralizeaza reciproc. Fulgerul loveste, dar in clipa in care atinge solul, <celalalt magnet> il respinge. SI atunci oamenii lovitI de fulger si care se gasesc in zona aceea speciala, nu patesc mare lucru, asupra lor ajungind doar o mica cantitate energetica – pentru ca ceva ajunge –  functie de puterea fulgerului respectiv. In urma impactului are loc un recul, ca sa-I spun asa. Acest recul loveste omul, dar voltajul este mult redus”. Din pacate, domnul Rares nu ne-a putut explica de ce acel recul nu-I afecteaza deloc pe membrii familiei Scheuleac. Domnia sa sustine ca ar fi vorba doar despre simple coincidente.

SI tot dumnealui are o explicatie logica despre faptul ca fulgerele lovesc cu preponderenta satele din vale. Spune ca solul pe care sunt ridicate casele ar fi compus din granituri care, in urma eroziunii si a miscarilor solului, s-au transformat in argile. “Sa va spun mai departe? Sa va intreb din ce se fac cei mai buni conductori electrici? Din argila. Ori in sol exista electricitate naturala. Fulgerele nu fac decat sa foloseasca solul ca pe un bun conductor. SI de aici la fenomenele relatate de dumneavoastra nu mai e decat un pas”.

In schimb, domnul Ovidiu Bruma, parapsiholog, crede ca detine explicatia fenomenului. Dumnealui afirma ca secretul este scris in genomul anumitor persoanelor respective. “Se stie deja ca AND-ul fiecarei persoane este unic si inregistreaza capacitatile individuale ale fiecaruia. In cazul pe care mi l-atI descris este clar ca avem de-a face cu o <scriere> a unor capacitatI de rezistenta la loviturile fulgerelor, transmisa in familie. Oricum, nu e vorba de o respingere a fulgerului, ci corpul respectiv functioneaza ca un conductor, lasind energia sa treaca mai departe, fara sa se opuna. Acesta e motivul pentru care acelor persoane nu li se intampla nimic, dar cei din jurul sunt afectatI”.

“Am crezut ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita”

O relatare bizara are si domnul Ticu Radu. Dumnealui spune ca intr-o seara a mers pe deal ca sa le ceara socoteala celor de acolo pentru ca-I murise o vaca pe pasune, lovita de un fulger.

“Erau cu totii la masa. Tin minte si acum ca m-a frapat atmosfera din jurul mesei. Nimeni nu scotea un sunet. Mai mult, in capul mesei, desi erau puse tacimuri, nu statea nimeni. Doar langa piciorul scaunului era tolanit un caine imens, negru. Nu stiu de ce, dar in clipa in care am vazut cainele m-a cuprins un tremur nervos. O frica stranie pusese stapanire pe mine si nu o puteam controla de nici un fel. Domne, asa sa-mi ajute Dumnezeu dupa cum va spun eu adevarutl. O data s-a intors cainele ala spre mine si-am simtit ca nu ma mai pot misca. S-a ridicat si a venit spre geamul pe care ma uitam eu. M-a privit in ochi si atunci am inteles eu ca animalul ala era Diavolul. A deschis gura si a scos un urlet lugubru, a moarte. SI numai ce s-a pornit o ploaie deasa, cu fulgere si traznete. Da` ploua numai pe casa ceea si nu alminterea. Auzeam in jurul meu tipete neomenesti, de-am crezut ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita. Apoi un fulger m-a lovit si am cazut la pamant. Cand mi-am revenit, cateva ore mai tirziu, eram pe pragul casei mele si singura dovada a faptului erau hainele mele ude”, si-a incheiat povestea nea Ticu.

Numai ca specialistii pe care i-am consultat, sunt de cu totul alta parere. Ei spun ca exista situatii in care frica autosugestionata poate bloca constientul unui om, acesta facand lucruri pe care nu si le mai aduce aminte ulterior. In plus, hainele ude sunt puse tot pe seama senzatiei de frica amplificate de legendele locale si de autosugestie.

Dincolo de epilog

Pentru a fi impacatI cu noi insine, ne-am adresat domnului Cornel Dumitriu, radiestezist si colaborator mai vechi al nostru. La rugamintale noastre dumnealui s-a deplasat cu o echipa pentru a efectua masuratori energetice. Chiar de la inceput, domnul Dimitriu a acuzat o stare de moleseala si o senzatie de proasta dispozitie. In plus, oricit s-ar fi straduit, ansa nu arata nimic.

“Daca n-as avea experienta, as spune ca aici, pe deal, nu exista nimic viu, vizibil sau invizibil. Ori asa ceva este impotriva legilor universale. Pana si ceva <mort> are energie, darmite un ditamai dealul plin cu padure si animale?!”.

Pentru dumnealui era o singura explicatie: ceva sau cineva bloca ansa.

Indiferent ce spun unii si altii, ceva se petrece pe dealul din Salistea Sadului. E greu de spus daca e ceva bun sau daca e ceva rau – parerole sunt subiective. Dar ceea ce se petrece e dincolo de logica umana si de puterea noastra de intelegere. SI daca nu intelegem, ce facem? Spunem ca nu exista?!…

Sursa: Razboiul Nevazut

Permalink Un comentariu

Copiii Diavolului

18/01/2010 at 03:38 (Intamplari stranii si paranormale) (, , , , , )

Locatia: Localitatea Muntenii Buzau,jud Ialomita

Bogdan inseamna, in slavona veche, “darul lui Dumnezeu”. Te-ai astepta, in primul moment, ca purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita, sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o persoana puternica, care stie ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata. Sau poate doar ca sa ne faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus. Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului.

Barbatul venit prin vis

In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de 12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea 12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu.

“Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia, ca de, era ziua baiatului. Deodata Bogdan  s-a ridicat urland de la masa. Isi agita bratele si tropaia ca un cal naravas.”

S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe care mai de care mai ciudate. Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a reintrat in normal. Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele lui insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o criza de pubertate si nu au luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in negru il striga din virful unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi ani au durat cosmarurile baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte urland si agitindu-si miinile.

“Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca si cand se intreba ce cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin sate si nimeni nu isi mai lasa copiii sa se joace cu baiatul nostru.”

Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata. Indiferent unde era, pe strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat din visul lui, care-i spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii ajunsesera sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si s-au concentrat mai mult asupra educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care  Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi  casa din Munteni. La trei zile dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. “Facea spume la gura si tot repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni, parca erau descintece, dar nu intelegeam nimic din ele.” spune tatal celor doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei, cosmarurile lui Bogdan au incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui.

Fetita blestemata in ulita

Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles. S.G., localnica, se plinge:

“Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este frica sa ne mai lasam copiii pe strada.”

Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi, pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.

“Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana pe capul ei, exact in locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.”

egeaba au dus-o parintii la doctor, pentru ca nici un tratament nu a fost eficient. In cele din urma au mers toti la familia Emiliei si au rugat-o sa o vindece pe fetita. Iar ea i-a ajutat, dupa ce micuta a promis ca nu o sa mai strige niciodata vorbe urite dupa nimeni, pe strada. Dupa care a luat un cutit de bucatarie, s-a crestat la degetul mare si a lasat cateva picaturi de sange sa curga pe capul fetei. In zilele urmatoare micuta si-a revenit complet. De la acea intamplare se tem satenii de Emilia, iar teama lor se transforma, pe zi ce trece, in ura.

“Lupta cu Satana nu e o joaca”

Preotul Nicolae Dumitra considera ca ceea ce se intampla cu cei doi copii e din cauza pacatelor savirsite fie de proprii parinti fie de alti inaintasi ai familiei.

“Cuvintul Domnului spune ca pacatele savirsite in timpul vietii de catre o persoana vor cadea asupra urmasilor acesteia pana la a saptea spita. Dar ne mai spun cartile sfinte, ca atunci cand Dumnezeu face ca pacatele parintilor sa cada asupra copiilor, in marea Lui bunatate pune in acestia si puterea de a spala pacatele. Cei care, prin credinta,  reusesc sa descopere acea putere in ei, vor reusi sa duca o viata tihnita, lipsita de griji…”

Preotul e convins ca diavolul nu a venit de capul lui pe capul copiilor. El le-a recomandat post sever si rugaciuni, sub supraveghere canonica, dar pana acum acestea nu au avut nici un efect. Pentru ca “ degeaba se tine post cu trupul daca nu se tine si cu sufletul. Lupta cu Satana nu e de joaca, nu putem spune <hai ca saptamana asta tinem post dar cealalta mincam de toate> – asta nu mai e post. Iar daca parintii nu ii ajuta si ei prin puterea exemplului, atunci cum sa reuseasca sa scape? Ca e simplu sa spui vreau sa am, dar sa nu faci nimic pentru asta.” spune parintele Dumitra, suparat. Si tot de la el mai aflam ca despre mama celor doi copii se spune ca ar practica vrajitoria.

“Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar fi vazut-o pe Lucrita, mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii raspundea acesta la tot felul de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si El poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele lui il arata ca n-o sa fie niciodata al Satanei.

Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat  la tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat. Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la nimenea. De ce suntem blestemati?”

Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: “Am fi preferat sa ne spuna ca au epilepsie sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla. Am facut toate analizele posibile…” Dar intotdeauna analizele ieseau bine. Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic si ca mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica. Din pacate, tratamentul acesta nu a dat roade, pentru ca nici unul din copii nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii.

Fata care vorbeste liba vechilor druizi

In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a  acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.

R.:Ce ati gasit acolo?

R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat intotdeauna. Si asta pentru ca am constatat ca, in afara meridianelor principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de forta isi schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca acoperirea intregului teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta pentru tara dumneavoastra nu se pot face niciodata pronosticuri fixe. E mai mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse.

Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu era prima data. Doar cazul i s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe harta energetica, zona era departe de orice punct sau linie de forta. A venit impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat  se opreau din loc in loc pentru a face masuratori. “Rezultatele erau haotice. Intr-un loc nu gaseam nimic sau mai exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In cele din urma, punand cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva, incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.”

Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau de sat simtea o prezenta stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.”

Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.

“Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai intamplat nimic.

“Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are sanse mari sa-si revina. Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile persoanelor sacrificate. Poate doar o minune sa o mai salveze.”

Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul parintilor care tot mai sperau ca cei doi copii ai lor isi vor reveni. Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat, astfel incit toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim.

“Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi copii si vom fi iar o familie fericita”.

Sursa: Razboiul Nevazut

Permalink Un comentariu

Balta Vrajitoarelor

04/08/2009 at 20:23 (Intamplari stranii si paranormale) (, , , )

Locatia: Satul Boldesti,langa Bucuresti

Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.

Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.

Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata – indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…

Sursa: Descopera

Permalink 8 comentarii

Sinca Veche si Enigmele bisericii din stanca

04/08/2009 at 20:04 (Intamplari stranii si paranormale) (, , )

Locatia: Satul Sinca Veche,Tara Fagarasului

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?

Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

Sursa: Descopera

Permalink Scrie un comentariu

Padurea Baciu

27/07/2009 at 01:59 (Intamplari stranii si paranormale) (, , )

Locatia: Cluj-Napoca

La o ora de mers pe jos de la marginea orasului Cluj-Napoca, trecand de padurea Hoia, ajungem in mult controversata padure Baciu.
Ne asteptam sa vedem de la bun inceput copacii crescuti in forme bizare, dar acestia ni s-au aratat doar dupa ce ne-am pus corturile in Poiana Rotunda si am inceput sa exploram. Era cald afara. Ziua nu misca nimic in padure si vantul batea rar. Se putea simti o apasare curioasa precum si prezenta sporadica a cate unei entitati a padurii. Povestile spun ca padurea Baciu ar contine o poarta cu destinatie incerta, precum si ca lacul din zona padurii s-a format deasupra unui cimitir. Ce-i drept, se aud multe povesti, dintre care si cele cu protagonisti de pe alte planete.

Izvorul e cam la inca o ora in plimbare de la Poiana Rotunda, iar de la izvor se mai face o bucata de drum pana la un loc in cu o intensitate izbitoare, unde se afla 3 cercuri concentrice (formate prin incretirea pamantului), cu pamant ars in mijloc. Cercul exterior are 5 puncte marcate pe linia lui de catre 5 copaci, din care 2 sunt fiecare dublii (adica in loc de un exclusiv trunchi, copacul are doua, alipite). In pardea nordica, in exterior cercului este o bucata ridicata de pamant care seamana cu un fel de mormant dar avand in vedere inaltimea acestuia si faptul ca se afla in partea nordica, ma duce cu gandul ca n-ar fi exclus sa fi avut rol de altar (nordul fiind de regula punctul cardinal al altarului in unele ritualuri pagane).

Evenimente stranii se pot intampla atat noaptea, cat si ziua. In timpul expeditiei la care am participat, lumina ori intunericul nu reprezinta o garantie.

Si totusi, in prima zi, mergand dupa apa, intorcandu-ne de la izvor pe langa cheile Baciului, dam de un mos care se misca schiopatand incet, foarte incet, pe drumul de padure. Avea ochii albastru-deschisi privea in lacuna, dar ne si fixa intr-un mod straniu. L-am salutat, crezand ca e cineva de la vre-o stana din apropiere. El s-a oprit, si ne-a intrebat cu o voce stinsa cum se ajunge in Cluj. Ni s-a parut straniu ca nu avea nimic cu el, nici o plasa, nici un rucsac. I-am explicat cea mai simpla cale de a ajunge: pe urmele masinilor (urmele lasate de roti in pamant). Era calea mai lunga, dar nu avea cum sa se piarda. Pentru asta ar fi trebuit sa treaca prin Poiana Rotunda, unde s-ar fi intalnit cu ceilalti, asa ca nu ne faceam griji ca nu ar ajunge in oras. Batranul ne-a multumit, si si-a continuat drumul, schiopatand. Cand ne-am intors la corturi, ceilalti nu vazusera pe nimeni pe drum. Batranul nu a mai ajuns in poiana in acea zi si nici in cele urmatoare. Urmarindu-ne cursul catre izvor, nu am dat de el, era ca si cum ar fi disparut. Mai pe seara, cel cu care fusesem la izvor ne-a povestit ca sub privirea batranului, se simtea privit in toate colturile din interiorul sau.
Pe parcursul zilei, in poiana a trecut un grup de cercetatori romani si americani care ne-au avertizat sa nu innoptam in padure. Mai incolo am fost vizitati de un cuplu cu un copil, cei doi au facut yoga in centrul poienei rotunde. Nu ne-au deranjat pe noi, noi nu i-am deranjat pe ei. Copilul se dadea cu bicicleta in imprejurimi. Cand au dat sa plece, ne-au avertizat si ei sa nu stam peste noapte, din cauza radiatilor padurii si a spiritelor ce salasluiesc acolo. Au plecat inainte de a se insera. Noi nu le-am ascultat indemnele si am stat 3 nopti, in prima expeditie.
A venit noaptea, am facut focul, am mancat bine. In jurul nostru se auzeau pasi, fosnete stranii si se vedeau ochisori verzi-luminosi, in padure, miscandu-se in jurul poienei. Nimeni nu s-a dus sa investigheze. In noaptea urmatoare, dupa ce doi dintre noi s-au intalnit cu un lup care nu a atacat, s-a petrecut aceeasi scena, cu ochisorii, dar cu miscari mai intense. Cadeau ghinzi din copaci fara a fi stejari in preajma. La ora 4, am adormit toti langa foc. In a treia noapte, pe cand s-a facut bezna, ne-a venit ideea sa ne mutam la cercurile de pamant, descrise anterior. Ne-am impachetat pe intuneric, cu ajutorul doar a unei mici lanterne si am pornit-o prin padure. Acea plimbare nocturna m-a trecut prin toate starile, iar la un moment dat, asta mi s-a parut a fi o ca o proba. La miezul noptii am ajuns la destinatie si am pus corturile. In acea noapte am auzit pasi si un clantanit intens de dinti inafara cortului. Cand m-am uitat, n-am vazut pe nimeni si nimic. In timpul somnului, persoana cu care eram in cort ma chema la cercuri, insistand. Am refuzat. Dimineata, persoana nu-si mai amintea nimic din ce spusese. Ne-am trezit cu totii cu o durere de cap inexplicabila in intensitate.

Sursa: Razboiul Nevazut

Permalink Scrie un comentariu

Dealul Luncanilor

24/07/2009 at 01:05 (Intamplari stranii si paranormale) (, , )

Locatia: Satul Sarca,Comuna Baltati,jud Iasi

Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.

Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde – conform povestilor – oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in  decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.

Sursa: Descopera.ro

Permalink 2 comentarii

Castelul Iulia Hasdeu

22/07/2009 at 23:18 (Intamplari stranii si paranormale) (, , )

Locatia: Campina,Muntenia,Romania;

Pierderea unei persoane dragi poate rasturna un destin. Disparitia timpurie a unicei fiice a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iulia, care mostenise inzestrarile sale extraordinare, avea sa-l conduca pe marele savant cu gandire enciclopedica spre explorarea unor taramuri cu totul straine de cele in care se ilustrase stralucit pana atunci. Depozitie a acestor preocupari neobisnuite sta astazi Castelul Iulia Hasdeu de la Campina.

Viata Iuliei Hasdeu a fost, inca din primii ani, una extraordinara. “La varsta de 2 ani si jumatate stia deja putina franceza si germana”, ne povesteste directoarea Muzeului “Iulia Hasdeu” din Campina, Jenica Tabacu. La 4 ani invatase sa scrie si sa citeasca, iar la 8 ani neimpliniti a absolvit scoala primara. Tot din aceasta perioada dateaza si initiatoarele scrieri literare ale Iuliei. Ca si cum acest lucru ar fi fost normal pentru varsta ei, la 11 ani Iulia Hasdeu a absolvit gimnaziul Sf. Sava din Bucuresti, precum si Conservatorul, sectia Pian si Canto. Un an mai tarziu, Iulia va pleca la Paris impreuna cu mama sa. Despartiti de distanta, B.P. Hasdeu si fiica sa vor fi circa unul de celalalt prin intermediul scrisorilor. Tatal isi indeamna fiica sa studieze asiduu si, ramas in tara, depune eforturi extraordinare pentru a-i asigura conditiile de studiu. In 1886, Iulia se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii Sorbona din Paris. Isi stabileste chiar si tema lucrarii de doctorat, pe care planuia sa o sustina la varsta de 20 de ani, si anume “Filosofia populara la tara noastra”.

Curand un destin necrutator avea sa il desparta pe B.P. Hasdeu de fiica sa. La inceputul anului 1888, sanatatea Iuliei este marcata de cele dintai semne ale unei necrutatoare boli, ftizia. Suparat, carturarul va incepe o goana nebuna in sudul Frantei, in Italia si in Elvetia, ducandu-si fiica la aer curat, pentru a o salva. Toate incercarile sale sunt dar zadarnice. In vara anului 1888, Hasdeu isi aduce fiica bolnava inapoi in tara. Dupa o scurta perioada in care i-a vizitat pe toti doctorii Capitalei, Iulia Hasdeu este dusa la Manastirea Agapia. In luna august a aceluiasi an, nefericitul tata isi aduce copila acasa, ultimele sperante ale acestuia indreptandu-se catre divinitate, dupa cum nota el insusi. “Se milostiveste, oare, Dumnezeu? Ce este fara putinta la Atoate Creatorul? Fie si o minune.” Dar minunea pe care o astepta Hasdeu nu soseste, iar pe 29 septembrie 1889, in varsta de abia de 19 ani, Iulia se stinge din viata.

Sedus de personalitatea fiicei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, un obscur ziarist ardelean, Teodor Olimpiu Albini, a avut ideea, demna de tipografie moderna, de a merge la Campina, trecand muntii cu pasaport, pentru a culege folclor oral legat de castelul inaltat de Hasdeu. Iata cateva spicuiri din “sondajele” sale, preluate peste o jumatate de secol in revista Cosanzeana, de la Brasov.

“Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Se mai aud strigatele de Bravo ! si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!) Uneori, pianul canta si ziua.”

“Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut intaiulariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si imobil stafiilor sa fie daramata.”

“Ne-am suit in arbust si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, d-soara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. Si dl. vardist spune ca este adevarat.”

“Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu dl. Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori.”

“Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei.”

“Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga :, ce stiu, o vorbire de vrajitor…” (Probabil: “Viens, ma fille, papaliga (asa ii spunea Iulia tatalui ei) t’attend!” – in traducere: “Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!”

Sursa: Razboiul Nevazut

Permalink Scrie un comentariu

Next page »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.