Povestiri(1)

19/02/2010 at 21:46 (Povestiri) (Fantome, intamplarii stranii adevarate, lumea spiritelor, paranormal, povestiri adevarate, previziuni, profetii, spirit)

Autor:Lili50

Primele evenimente paranormale le-am istorisit în scris domnului Ion Tugui, cu speranta ca îmi va da o îndrumare sau o directionare, iar dumnealui mi le-a publicat în revista „Magazin” din anii 1992 sau 1993. A facut numai o expunere a faptelor descrise de mine. Apoi, trairile, sau mai bine zis aventurile mele paranormale, mi le-a publicat în cele doua volume scrise de dânsul VISE,VIZIUNI, PROFETII si LUMEA SPIRITELOR. O simpla expunere de fapte fara o explicatie, fara o aprofundare a faptului descris, fara o concluzie, fara o cauza.

Neavând o educatie serios îndreptata spre credinta, neavând o cultura religioasa, ci doar câteva notiuni de baza referitoare la crestinism, neauzind pâna în anul doi de facultate de credinta mozaica, nestiind nimic despre evrei, Moise, Isus în afara de CRACIUN, PASTE, sarbatori tinute în casa, desi tatal meu era o enciclopedie, la cutremurul din 1977 am avut prima manifestare iesita din sfera normalului, pe care am povestit-o doar sotului meu si la înca vreo doua persoane, în ideea de a nu fi considerata un pic „sarita”.

Cutremurul din 1977 l-am trait în Bucuresti. Daca nu as fi simtit un freamat, o nervozitate, dorinta de a fugi, l-as fi trait în Facultatea de Chimie, care s-a si darâmat, împrastiind mirosul ei pâna în Piata Kogalniceanu si flacarile pâna la cer. Asa, l-am trait în casa unde eram gazduita atunci, la Piata Dorobanti.

Evenimentele au aparut cam la o luna dupa aceea. În fiecare noapte ma trezeam la ora 2, iar în dreptul ferestrei mi se arata silueta unei femei îmbracata în negru, cu fata vizibila si cu mâinile vizibile pe silueta neagra. Era prezenta indiferent daca dormeam cu lumina stinsa sau aprinsa. În acea perioada, desi eram studenta la Chimie, studiam canto cu o cântareata de opera – la care mergeam de 3 ori pe saptamâna. Neavând pe nimeni cât de cât apropiat, am rugat-o sa ma îndrume catre un doctor psihiatru, întrucât eu credeam ca am luat-o razna de la cutremur. Aceasta persoana m-a luat de mâna si a mers cu mine la o biserica situata pe strada Uranus. Mi-a spus sa intru în biserica si sa ma uit foarte bine, sa îi spun daca vad persoana de pe perdea. Nu a fost nevoie sa ma uit prea mult, persoana cautata era în fata mea în momentul în care am trecut pragul bisericii, înfatisata exact ca în viziunea mea de pe perdea – era SFÂNTA PARASCHEVA. Odata identificata, nu mi s-a mai aratat. De atunci, am mers ani de zile vinerea la biserica si pot spune ca de atunci am început sa ma trezesc din punct de vedere religios.

În alta ordine de idei, în momentul în care am vorbit cu doamna Valentina Gârlea de la Iasi si i-am spus ca eu nu sunt o persoana religioasa, ca sunt asa, ca toata lumea, si nici nu ma consider o persoana deosebita din punct de vedere spiritual, deci nu înteleg de ce pot vedea aurele si trai alte lucruri, dânsa mi-a spus ca pot sa nu fiu în aceasta viata, dar vin cu ele din alte vieti si ca într-o zi voi vedea aurele pe straturi, deci cele 7 corpuri.

Asa am început sa îmi fac o cultura elementara religioasa. Am simtit o durere infinita, purtata cu mine luni de zile, în momentul în care ziarele au anuntat uciderea lui PETRU CULIANU, desi în momentul disparitiei lui eu habar nu aveam cine este si cu ce se ocupa. Nu am înteles nici pâna astazi ce legatura am cu acest om, pe care, în momentul în care ma gândesc la numele lui, mi-l imaginez cu niste ochi albastrii precum flacara.

Am început sa citesc depre manifestarile paranormale în revista „Magazin”, în urma primului eveniment paranormal trait la mine acasa, cu toate luminile aprinse si în prezenta a patru persoane. (Aparitia de pe perdea o consider a fi o traire personala, care nu poate fi dovedita.) Deci, prima manifestare dovedita s-a întâmplat în momentul în care serbam ziua de nastere a mea (11.11), a sotului meu (13.11) si a fratelui lui geaman. Eram în bucatarie în jurul mesei, fratii fata în fata si noi, sotiile, vis-a-vis. Era putin înainte de 12 noaptea. Vorbeam despre soacra mea decedata si despre bunica sotului meu, si ea decedata, a carei zi de nastere era tot 11.11. Pe dulapul din bucatarie aveam o foarfeca chirurgicala foarte strânsa în nit. Deodata, foarfeca a sarit de pe raftul pe care era asezata, a ramas suspendata în aer, s-a deschis si s-a închis de 3 ori, apoi a sarit cu bolta la aproape 2 metri de dulap. Atât.

Am început sa caut sa ma informez despre lumea de lânga noi, de lumea de dincolo de noi, de lumile de alta frecventa. Sunt trecuta prin tot felul de manifestari despre care nu stiam nimic pâna în momentul trairii lor si care îmi dau un impuls de a cauta sa ma informez.

***

Vad aura umana aproape instantaneu, fara a ma concentra în vreun fel. Desi am acest dar, pentru care marturisesc ca nu am facut niciun efort anume, înca nu stiu sa interpretez ceea ce vad. Aura mea personala este colorata în purpuriu-visiniu stralucitor, cu scintilatii. În momentul în care o vad în oglinda, si peretii din jur au aceasta culoare, si oglinda. Presupun ca acesta este oul meu de lumina. Vad, de asemenea, conturul galben de vreo 15 cm din jurul capului, sub care este asezat un contur verde, lipit aproximativ de cap. Vad ceakra superioara la mine, care în unele zile este precum un gref scintilând deasupra capului. În alte zile, acest gref este colorat în purpuriu, sau purpuriu cu alb, precum o înghetata asortata.

Mi-am vazut al 3-lea ochi foarte adânc colorat în albastru-indigo, precum un vârtej sclipitor, de care, sincera sa fiu, m-am speriat. Ceakra gâtului o am precum o farfurie bleu, cea a inimii precum o inima mare purpuriu-visiniu-deschis, scintilând, tivita cu 2,5 cm verde. Ceakra rosie, precum o pâlnie orientata în jos, de culoare rosu. Nu am reusit sa vad ceakra galbena si cea portocalie, poate pentru faptul ca în dreptul lor este asezata chiuveta de la baie, unde fac aceste studii.

Vad si la alte persoane ceakra superioara, care în general are dimensiunile unui mar, si de cele mai multe ori îmi da senzatia de bej-mov-roscat. Aurele altora le-am vazut în general colorate în galben verzui sau în mustar.

As fi foarte fericita sa studiez harta culorilor si sa stabilesc o corelatie între acestea si caracterul persoanei. As vrea sa pot vedea mai mult. Aura personala o pot vedea atât pe lumina, cât si pe întuneric. La alte persoane o vad pe lumina.

Îmi vad si umbra pe cer, care variaza ca marime, presupun eu ca în functie de dispozitia sufleteasca. De asemenea, vad aura umbrei lasata de mine pe pamânt, cu soarele sau luna asezate în spatele meu. Aura umbrei pe pamânt este colorata în verde, sau de cele mai multe ori în visiniu.

(Astazi mi-am studiat aura, ca de altfel în fiecare zi. Al 3-lea ochi era cât o lamâie de culoare galben cu scintilatii turcoaz. Aura generala nu îsi modificase culoarea purpuriu cu trecere spre lila. Ceea ce mi s-a parut nou, a fost aparitia în spatele meu a unei umbre negre, care pastra aspectul corpului meu, dar era mai mare. De ceva timp am început sa vad si corpul cu norisori colorati, banuiesc a fi vederea corpului emotional.)

***

În legatura cu spiritul pe care eu l-am considerat ghidul meu, pot sa va spun ca mi se arata în vis sub forma unui barbat în jur de 45 ani, de statura medie, robust, dar nu corpolent, saten cu ochii caprui, îmbracat cu o camasa bleu, cu par destul de subtire pe cap, cu fata mai mult rotunda decât ovala, cu trasaturi regulate simetrice, dar o figura comuna. În situatiile când stateam de vorba, adica îmi comunica ceva, el era asezat la o masa asemanatoare unei mese de prezidiu la sedintele pcr, iar eu stateam în fata lui de cealalta parte a mesei, în picioare. Mi-a comunicat în felul acesta decesul sorei tatalui meu care traia în strainatate si de la care nu mai aveam vesti de câteva luni. Mi-a spus: „R. nu mai traieste 3 zile”. Eram în 29 iunie de Sf. Petre, noaptea, si ea a murit pe 30 iunie. Noi am aflat oficial de decesul ei în septembrie. Aceasta moarte îmi fusese anuntata înca din luna aprilie de bunica mea, mama tatalui meu, oarecum simbolic. Am visat-o pe bunica mea (pe care nu o visasem niciodata în cei 20 de ani de când decedase) împreuna cu un barbat tânar la o rascruce de drumuri, asteptând parca un autobuz. Cum am vazut-o, am întrebat-o când va veni pe la noi. Mi-a raspuns ca acum se duce la R. – sora tatalui care urma sa moara în iunie -, pe urma merge la Vica, alta sora a tatalui meu, si pe urma va veni la noi. Într-adevar, dupa moartea matusii mele din strainatate, a murit în august sotul celeilalte surori a tatalui meu, si în ianuarie a murit tatal meu. Persoana care o însotea pe bunica, am identificat-o la vreo 10 ani dupa vis cautând niste poze vechi. Era strabunicul meu, fotografiat cu bunica mea pe la 1916.
Revenind la ghid, într-o alta noapte, asezat în aceeasi pozitie în fata mesei, a început sa îmi povesteasca despre nenumaratele necazuri pe care le va avea cumnatul meu, fratele sotului meu. Ceea ce îmi povestea era dezastruos, eu am început sa plâng si sa îl rog sa nu îmi mai spuna, ca mi se face frica. De atunci nu mi s-a mai aratat în felul descris mai sus si nu mi-a mai facut vreo comunicare în acest fel. L-am revazut în cele doua nopti în care mi-am parasit corpul.

***

În prima noapte în care mi-am parasit corpul m-am trezit (e un fel de a spune, fiindca eram în stare cataleptica) în dormitor; vedeam perfect, desi era întuneric. Totul era scaldat în lumina portocalie. M-am vazut dintr-un colt al tavanului cum ma ridic, ma asez pe marginea patului. Ma vedeam de undeva de sus. Acolo sus eram sub forma unui glob luminos de dimensiunea unei bile cu diametrul de 3 cm. M-am ridicat deci din pat si m-am asezat pe margine. Eram îmbracata identic, doar ca imaginea corpului era ca din fum aglomerat. Se pastrau culorile identic cu cele avute în corpul fizic. Practic, vedeam 1) corpul fizic în pat, 2) corpul identic translucid asezat pe marginea patului si 3) imaginea de sus. Simteam o rigiditate totala, vedeam fara sa fi deschis ochii. Totul era scaldat într-o lumina portocalie. Am revenit în corpul fizic în momentul în care, printr-un efort deosebit, am reusit sa misc un deget de la picior si sa îl ating de corpul sotului meu.

A doua parasire a corpului s-a întâmplat la un interval de aproximativ o saptamâna fata de prima. Totul a fost identic pâna la asezarea corpului translucid pe pat. Acesta s-a ridicat si a mers la fereastra unde a vazut realitatea de afara, scaldata în portocaliu. În acest moment, când ma uitam pe geam cu corpul translucid (corpul fizic fiind cataleptic in pat), ghidul meu a venit din spate, m-a prins de gleznele corpului de fum, m-a adus într-o pozitie orizontala, identica cu cea a corpului fizic ramas în pat, mi-a vorbit spunându-mi: „Sa vezi si tu cum este”. Apoi am vazut bila de lumina – care eram eu – însotita de bila de lumina – care stiam ca este el – traversând fereastra prin geam si plonjând afara în curtea blocului, care de aceasta data nu mai pastra nici un contur, ci era neagra dens, ca si cum am fi fost doua luminite într-un butoi cu smoala. Am vrut sa merg la o anume persoana, dar fiind foarte întuneric, necunoscând drumul, mi s-a facut frica si gândind ca daca nu ma întorc în 10 minute în corpul fizic acesta va muri, am decis sa ma reîntorc, reusind acest lucru printr-un efort deosebit de a misca un deget de la picior si a-l atinge de sotul meu. Cred ca reintrarea în corp am realizat-o de fiecare data prin crestetul capului.

A treia tentativa de parasire am avut-o într-o dupa-amiaza, când am început sa vad de jos în sus conturul capului patului, deci ieseam tot prin crestet, dar la jumatatea drumului am spus „Treci înapoi!”. De atunci nu am mai parasit corpul fizic întrucât îmi este frica asa, de una singura.

***

Sunt o persoana rationala, sau cel putin asa ma consider eu. Am primit mesaje în vis, în clar, referitoare la decesul unor persoane apropiate. Am primit mesaje prin clarauditie, legate de evenimente deosebite, precum nasterea sau moartea. M-am dedublat în somn fara sa stiu si m-am aratat sotului meu fugind prin casa, desi corpul meu fizic dormea pe fotoliu. Îmi pun tot timpul întrebarea: de ce am trait aceste experiente, care mi se repeta aleator, la diferite intervale de timp, si nu pot eu dirija aparitia lor? E ca si cum mi se arata o prajitura pe care nu o pot atinge, fiind dincolo de geamul vitrinei…

***

Eram în 16 ianuarie 1994, acasa la parintii mei. Duminica. Eram asezati la masa, eu vis-a-vis de sotul meu, mama în stânga, tatal meu în dreapta. La un moment dat, am auzit în urechea stânga, asa cum auzi la telefon o voce, mai putin intensa ca sonoritate, dar foarte clara, o voce de femeie, care mi-a spus: „Copilul tau va avea sufletul tatalui tau”. La acea data eu aveam 38 ani, nu intentionam sa am un copil. Totusi, uitându-ma la tatal meu, care arata foarte bine pentru cei 70 ani ai sai si care era frumos, cu ochii albastri sclipitori, m-am gândit asa, ca pentru mine, ca vor mai trece cel putin 10 ani pâna când tatal meu va trece dincolo, si atunci, eu având 48 de ani, voi fi prea batrâna sa mai am un copil. „NU TE MAI UITA, CA MOARE!”, am auzit foarte tare în urechea stânga aceeasi voce de femeie.

Joi, 20 ianuarie, de la serviciu am trecut pe la parintii mei. În momentul în care deschideam usa camerei în care dormea tatal meu, aceeasi voce de duminica, tare de data acesta: „ÎNCA NU A MURIT!”. Am vorbit cu tatal meu si am plecat acasa.

Vineri, 21 ianuarie, seara, îi asteptam pe parintii mei, întrucât se împlineau 10 ani de la casatoria mea. Nu au venit. Tatal meu a suferit un accident vascular si în 22 ianuarie a murit.

Desi am fost oarecum anuntata de ceea ce avea sa se întâmple, nu am simtit nicio teama si nu am luat în seama ceea ce mi s-a comunicat. Ma întreb acum: cine mi-a comunicat? Stiu sigur ca nu m-a mintit. Dar daca nu m-a mintit, înseamna ca si prima afirmatie trebuie sa fie adevarata? COPILUL MEU ARE SUFLETUL TATALUI MEU!? Fetita mea s-a nascut în 17 mai 1995. Este adevarat sau nu? Copilul meu are anumite asemanari, dar cred ca sunt ereditare.

Cu tatal meu am mai comunicat în vis, când m-a îndrumat si mi-a spus concret ce am de facut într-un proces…

Sursa: forum.descopera